In M.Of. nr. 431 din data de 17 iunie 2015 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 279/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.
Astfel cum rezulta din Decizie, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate exclusiv in ceea ce priveste prevederile art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Codul muncii, referitoare la posibilitatea angajatorului de a suspenda contractul individual de munca in situatia in care acesta a formulat plangere penala impotriva salariatului.
In opinia Curtii Constitutionale, suspendarea contractului individual de munca urmare a formularii unei plangeri penale de catre angajator impotriva salariatului nu intruneste conditia caracterului proportional, masura fiind excesiva in raport cu obiectivul ce trebuie atins. Pentru a se pronunta astfel, Curtea Constitutionala a retinut urmatoarele:
- in masura in care legea asigura angajatorului posibilitatea de a dispune suspendarea contractului individual de munca in vederea protejarii intereselor sale economice (ca o expresie a art. 45 din Constitutie privind libertatea economica), o astfel de masura, cu consecinte ample asupra drepturilor salariatului, trebuie insotita de garantia unei decizii obiective si temeinic fundamentate din partea angajatorului;
- spre deosebire de situatia altor categorii socio-profesionale (e.g. functionari publici, magistrati, practicieni in insolventa), cand suspendarea opereaza ca urmare a punerii in miscare a actiunii penale si/sau trimiterii in judecata, acte dispuse de magistrati, avand un caracter obiectiv, extrinsec raporturilor dintre cel care desfasoara activitatea profesionala si institutia, autoritatea ori corpul profesional din care face parte, suspendarea in ipoteza prevazuta la art. 52 alin. (1) lit. b) teza intai din Codul muncii se poate dispune de catre angajator ca urmare a plangerii penale pe care tot acesta o formuleaza impotriva salariatului; prin urmare, de vointa angajatorului depinde, deopotriva, cauza suspendarii contractului individual de munca si instituirea acestei masuri;
- respectarea garantiilor de obiectivitate si de temeinicie ale deciziei de suspendare dispuse de angajator poate fi, astfel, in mod facil pusa sub semnul indoielii, de vreme ce lasa aprecierea temeiului de suspendare, in intregime, la dispozitia angajatorului ale carui decizii sunt susceptibile a fi calificate drept subiective si, uneori, chiar abuzive;
- reglementarea cauzelor de suspendare nu poate lasa deschisa posibilitatea emiterii unor decizii arbitrare ori netemeinice, pentru ca protectia dreptului la munca presupune, intre altele, ca restrangerea exercitiului acestui drept sa respecte cerintele impuse de art. 53 alin. (2) din Constitutie referitoare la proportionalitate, si nu doar asigurarea unor masuri cu caracter reparator (i.e. posibilitatea reluarii de catre salariat a activitatii anterioare si acordarea de despagubiri) ori a unor solutii alternative (i.e. posibilitatea salariatului de a ocupa un alt loc de munca pe perioada suspendarii).