Legea nr. 278/2010 privind aprobarea OUG nr. 76/2010 pentru modificarea si completarea OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, publicata in Monitorul Oficial la data de 31 decembrie 2010, reprezinta in mod cert o revolutie in acest domeniu. Pe langa intarirea independentei administrative si financiare a CNSC – acesta nu mai functioneaza pe langa Secretariatul General al Guvernului, iar presedintele CNSC a devenit ordonator principal de credite -, noua lege stabileste competenta exclusiva a CNSC in domeniul solutionarii contestatiilor, prin eliminarea instantelor de judecata din procesul de solutionare in fond a acestora. Deciziile CNSC vor putea fi insa atacate in continuare cu plangere la curtile de apel competente.
Inca de la adoptarea OUG nr. 34/2006, operatorii economici au avut optiunea de a formula contestatii in fata CNSC sau a instantelor judecatoresti. Acest drept a ramas, timp de peste 4 ani, neatins de valurile de modificari ale legislatiei achizitiilor publice. Din pacate, sub stindardul inocent al accelerarii absorbtiei fondurilor europene, anul 2010 a devenit unul de trista amintire pentru operatorii economici participanti la procedurile de achizitie publica din Romania. Retinerea garantiei de participare in cazul respingerii unei contestatii de catre CNSC i-a determinat pe multi operatori sa nu isi mai asume riscul contestarii actelor nelegale ale autoritatilor contractante. Timp de 6 luni, ofertantii au mai putut insa sa isi caute dreptatea in fata instantelor judecatoresti, platind doar taxele de timbru si timbrele judiciare, fara a risca sa piarda garantia de participare. Pe sfarsit de an, le-a fost ingradit insa si acest drept. Aceasta ingradire este cu atat mai grava cu cat, incepand cu anul 2010, autoritatile contractante pot incheia contractele de achizitie dupa solutionarea in fond a contestatiei, recursul nemaifiind suspensiv de executare. Formularea si solutionarea unei plangeri impotriva deciziei CNSC, in timp ce contractul de achizitie publica este incheiat si executat de catre un alt ofertant, nu mai poate avea finalitatea scontata pentru o companie care spera sa dea de lucru celor 100 de angajati prin incheierea contractului respectiv.
In acest context, formularea unei contestatii impotriva unui act al autoritatii contractante devine un adevarat act de curaj. Cu toate ca nimeni nu contesta profesionalismul si cunostintele temeinice in domeniul achizitiilor publice ale consilierilor de solutionare a contestatiilor din cadrul CNSC, Constitutia Romaniei nu le garanteaza acestora independenta si inamovabilitatea, astfel cum o face in cazul judecatorilor. Mai mult, sub numeroase aspecte, legislatia achizitiilor publice este extrem de interpretabila, nici macar autoritatile din domeniu nereusind sa se puna de acord asupra acestora. Este deja de notorietate faptul ca CNSC nu ia intotdeauna in considerare punctele de vedere ale ANRMAP, sau ca insesi unele decizii ale CNSC care vizeaza acelasi tip de spete sunt uneori contradictorii. Prin urmare, formularea unei contestatii in fata CNSC, cu riscul pierderii garantiei de participare, care, in cele mai multe cazuri, reprezinta 2% din valoarea estimata a contractelor ce urmeaza sa fie atribuite, va prezenta un grad de risc prea mare pentru multi ofertanti.
Mai mult, recenta modificare ar putea fi interpretata ca o incalcare a art. 21 alin. 4 din Constitutia Romaniei, potrivit caruia “jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite”. Astfel, OUG 34/2006 este pasibila de a incalca acest articol sub doua aspecte: competenta CNSC este obligatorie, deci contestatarii nu mai au optiunea de a alege intre CNSC si instantele judecatoresti pentru solutionarea in fond a acestora, iar pe de alta parte, operatorii economici care “indraznesc” sa conteste un act al autoritatii contractante, cu consecinta respingerii de catre CNSC a contestatiei, sunt “pedepsiti” prin retinerea garantiei de participare de catre autoritatea contractanta.
In concluzie, eliminarea instantelor de judecata din procesul de solutionare a contestatiilor, coroborata cu modificarile mentionate mai sus, aduse OUG nr. 34/2006 in cursul anului 2010, nu este o solutie buna pe termen lung. Singura solutie viabila ramane crearea unui sistem in cadrul instantelor de judecata care sa ajute la solutionarea rapida a acestor contestatii. Numai un asemenea sistem poate asigura judicioasa utilizare a banilor publici, eliminand eventualele abuzuri ale tuturor actorilor din sistem, fie ei operatori economici sau autoritati contractante.