Supravietuirea in mediul concurential ambitios conturat de prozaica economie in criza este, fara indoiala, un deziderat indraznet. Parcursul ezitant al pietei mondiale din ultimii ani a facut fie ca unele companii sa fie suprimate, fie ca altele sa isi continue existenta si sa prospere folosindu-se de solutii legislative ingenioase, adaptate la dimensiunile businessului contemporan.
In anii ’90 o publicatie britanica de renume international prevestea curentul “Mergermania”, facand o radiografie a institutiilor financiare pentru care cuvantul de ordine “mare” anunta un sir lung de fuziuni si achizitii ce s-a extins treptat si dincolo de granitele unui singur stat. In prezent, fuziunile reprezinta principala modalitate de infuzie de capital pentru redresarea unei companii sau pentru marirea acesteia. Scenariile celebre in care companiile mici si profitabile sunt vanate de colosi industriali de peste hotare apar astazi ca fiind fezabile cu adevarat.
Fuziunile transfrontaliere – de 3 ani in Romania
In Romania, odata cu Ordonanta de urgenta nr. 52/2008, a fost reglementata pentru prima oara in legislatia noastra notiunea de fuziune transfrontaliera.
Fuziunea transfrontaliera este o operatiune prin care societatile pe actiuni, societatile in comandita pe actiuni, societatile cu raspundere limitata si societatile europene din Romania pot fuziona cu societati comerciale care au sediul social, administratia centrala sau sediul principal in alte state membre ale Uniunii Europene sau in state apartinand Spatiului Economic European.
Cu alte cuvinte, societatile aflate in impas sau cele care nu pot evolua pe masura potentialului, dar care au insa perspective de a se dezvolta, pot fi preluate de catre companii mai puternice, care urmaresc sa dobandeasca know-how, sa intre pe o piata noua ori sa isi diversifice perspectivele comerciale.
In pofida cutumei, fuziunile nu sunt apanajul exclusiv al societatilor de dimensiuni mari care par sa vina numai din S.U.A.. Desi acestea din urma sunt cele care au resurse importante, de multe ori, artificiul unei fuziuni poate fi si salvarea unor companii de dimensiuni reduse. Daca preluarea Warner-Lambert Co de catre Pfizer Inc sau fuziunea dintre Vodafone Air Touch PLC si Mannesmann AG au valorat 204.8 miliarde de euro si, respectiv, 84.9 miliarde de euro, nu inseamna ca fuziunile nu sunt profitabile si la o scara mai mica.
Procedura de inregistrare, up and running
Din punctul de vedere al infaptuirii unei fuziuni transfrontaliere in Romania, multi ar considera ca presupune o procedura greoaie, excluzand de principiu o astfel de perspectiva. In realitate, inregistrarea la oficiul registrului comertului a unei fuziuni transfrontaliere urmeaza o procedura intuitiva si rapida. Astfel, cererea pentru inregistrarea unei fuziuni transfrontaliere se depune la registrul comertului, acesta din urma inaintand-o tribunalului competent in termen de 3 zile de la primire.
Potrivit Oficiului National al Registrului Comertului, intreaga durata a inregistrarii unei astfel de operatiuni este de aproximativ 4 luni, prognostic imbucurator avand in vedere ca, potrivit legislatiei nationale, numai termenul in care eventuali creditori se pot opune procesului este de 30 de zile pentru orice tip de fuziune.
Procedura ceva mai indelungata pentru acest tip de inregistrare este data si de imprejurarea ca, pentru moment, regístrele comertului din cadrul Uniunii un utilizeaza acelasi sistem tehnic.
Informatiile nu sunt intersanjabile atat de usor, chiar daca operatiunile transfrontaliere au devenit o necesitate fireasca. Aceasta situatie urmeaza insa sa se schimbe, Comisia Europeana deja propunand un proiect legislativ pentru interconectarea registrelor din cadrul Uniunii Europene.
In materie de costuri, inregistrarea unei fuziuni transfrontaliere s-a incadrat intre 531 lei si 3700 lei, in functie de tariful de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei a documentelor pentru care publicarea este obligatorie (e.g.: proiectul de fuziunesau extras). Aditional, desigur capot exista, dupa caz, costuri indirecte. De pilda, avem in vedere si eventualitatea unor rapoarte de due dilligence, daca se urmareste evaluarea corecta a oportunitatii de a prelua o companie.
Promotorii fuziunilor transfrontaliere din Romania
Statisticile privind fuziunile transfrontaliere in Romania sunt promitatoare, dar se poate si mai bine. Oficiul National al Registrului Comertului ne informeaza ca, pana in prezent, s-au realizat 8 fuziuni transfrontaliere, iar 4 se afla in curs de solutionare. Tarile implicate au fost Italia, Irlanda si Ungaria. Fuziunile transfrontaliere in Romania s-au dovedit tentante pentru domenii precum productia de tesaturi, servicii anexe extractiei petrolului brut si gazelor naturale, tehnologia informatiei, lucrari de constructii sau servicii anexe activitatilor de transport.
Dincolo de scepticism, posibilitati fara frontiere
Reglementarea unei piete a fuziunilor transfrontaliere largeste asadar orizonturile mai multor investitori straini pentru care si firmele romanesti reprezinta de acum noi oportunitati. Deopotriva, firmele din Romania pot cauta prilejuri de afaceri dincolo de granitele noastre. Platforma logistica exista, nu este nevoie decat de companii temerare care sa treaca de pragul psihologic al birocratiei potentat de expresia pompoasa de fuziune transfrontaliera.
Av. Miriam Constantin