In M.Of. nr. 422 din data de 8 iunie 2017 a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 39/2017 privind actiunile in despagubire in cazurile de incalcare a dispozitiilor legislatiei in materie de concurenta, precum si pentru modificarea si completarea Legii concurentei nr. 21/1996.
Ordonanta transpune in legislatia nationala Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guverneaza actiunile in despagubire in temeiul dreptului intern in cazul incalcarilor dispozitiilor legislatiei in materie de concurenta a statelor membre si a Uniunii Europene.
La baza adoptarii Ordonantei a stat necesitatea imediata de a crea si consolida mecanismele de respectare a regulilor de concurenta la nivel privat, prin asigurarea dreptului la despagubiri al persoanelor vatamate prin fapte anticoncurentiale, prin intermediul instantelor nationale, in stransa corelare cu asigurarea respectarii dispozitiilor art. 101 si art. 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene la nivel public, care este realizata de catre Comisia Europeana si autoritatile de concurenta ale statelor membre.
In ceea ce priveste aplicarea in timp a dispozitiilor Ordonantei, dispozitiile de drept material se aplica pentru viitor, in timp ce prevederile de procedura se aplica si actiunilor in despagubire introduse incepand cu data de 26 decembrie 2014.
Principalele aspecte reglementate de Ordonanta sunt:
- obiectul si domeniul de aplicare;
- dreptul la actiune;
- competenta instantelor judecatoresti și efectele deciziilor definitive;
- termenele de prescriptie;
- raspunderea in solidar;
- transferul suprapreturilor si dreptul la despagubiri integrale.
In plus, Ordonanta cuprinde dispozitii privind divulgarea probelor cu respectarea principiului proportionalitatii si masurile de protectie pe care instanta le poate adopta pentru protejarea informatiilor confidentiale, sarcina probei, precum si dispozitii privind efectele solutionarii alternative a litigiilor.
OBIECTUL SI DOMENIUL DE APLICARE
Ordonanta reglementeaza dreptul oricarei persoane care a suferit un prejudiciu cauzat de o incalcare a legislatiei in materie de concurenta de catre o intreprindere sau o asociatie de intreprinderi de a solicita instantelor de judecata competente despagubirea integrala a prejudiciului suferit.
In ceea ce priveste domeniul de aplicare, Ordonanta se aplica incalcarilor prevederilor art. 101 sau 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene („TFUE”), atunci cand acestea se aplica in paralel cu legislatia nationala in materie de concurenta, precum si in cazul aplicarii in mod exclusiv a legislatiei nationale in materie de concurenta.
dreptul la actiune
Ordonanta garanteaza dreptul de a solicita si obtine repararea integrala a prejudiciului cauzat de o practica anticoncurentiala interzisa potrivit prevederilor Legii concurentei nr. 21/1996 (”Legea nr. 21/1996”) si/sau ale art. 101 sau art. 102 din TFUE oricarei persoane care a suferit un astfel de prejudiciu.
Repararea integrala a prejudiciului include pierderea efectiva, profitul de care este lipsita persoana prejudiciata, precum si plata dobanzii aferente. Cu toate acestea, despagubirea integrala nu poate conduce la o imbogatire fara justa cauza, indiferent daca despagubirea se produce in urma unor despagubiri punitive, multiple sau de alta natura.
COMPETENTA INSTANTELOR JUDECATORESTI SI EFECTUL DECIZIILOR DEFINITIVE
Instanta judecatoreasca competenta pentru solutionarea cererilor de reparare a prejudiciului cauzat de intreprinderi ca urmare a unei incalcari a legislatiei in materie de concurenta este Tribunalul Bucuresti, urmand ca apelul sa fie solutionat de Curtea de Apel Bucuresti, iar recursul de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In ceea ce priveste efectul deciziilor/hotararilor definitive prin care se constata o incalcare a legislatiei in materie de concurenta, pronuntate de Consiliul Concurentei, Comisia Europeana sau de o instanta judecatoreasca, incalcarea legislatiei in materie de concurenta se considera a fi stabilita in mod irefragabil pentru instanta de judecata investita cu solutionarea unei actiuni in despagubire in temeiul legislatiei in materie de concurenta.
O astfel de decizie ori hotarare definitiva, pronuntata intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, face dovada, pana la proba contrara, a faptului ca a avut loc o incalcare a legislatiei in materie de concurenta si, dupa caz, poate fi evaluata impreuna cu alte probe introduse de parti.
termeneLE de prescriptie
Ordonanta stabileste termene de prescriptie derogatorii de la normele de drept comun instituite de Codul Civil. Astfel, Ordonanta stabileste un termen de prescriptie pentru dreptul la actiunea in despagubire de 5 ani.
Termenul de prescriptie nu incepe sa curga inainte de incetarea incalcarii legislatiei in materie de concurenta si inainte ca reclamantul sa fi cunoscut sau sa fi trebuit sa fi cunoscut:
- comportamentul adoptat si faptul ca acesta constituie o incalcare a legislatiei in materie de concurenta;
- faptul ca incalcarea legislatiei in materie de concurenta i-a adus un prejudiciu; si
- identitatea autorului incalcarii.
Ordonanta cuprinde prevederi derogatorii de la dreptul comun si in ceea ce priveste suspendarea prescriptiei, instituind, inter alia, regula conform careia prescriptia nu incepe sa curga, iar, daca a inceput sa curga, ea se suspenda pe perioada in care o autoritate in materie de concurenta desfasoara actiuni in scopul investigarii sau proceduri cu privire la o incalcare a legislatiei in materie de concurenta la care se refera actiunea in despagubire.
In cazul in care mai multe intreprinderi au fost implicate in aceeasi incalcare a legislatiei in materie de concurenta si nu este posibila obtinerea de despagubiri de la celelalte intreprinderi implicate din cauza incapacitatii de plata, prescriptia dreptului la actiunea in despagubire fata de o intreprindere mica sau mijlocie – IMM sau un beneficiar de imunitate nu incepe sa curga inainte de implinirea unui termen de trei ani de la data la care hotararea judecatoreasca de declarare a falimentului celorlalte intreprinderi a ramas definitiva.
raspunderea IN solidar
Ordonanta instituie raspunderea solidara a intreprinderilor pentru prejudiciile cauzate de incalcarea legislatiei in materie de concurenta printr-un comportament comun, fiecare dintre acestea avand obligatia de despagubire integrala a prejudiciului, iar partea prejudiciata dreptul de a solicita despagubiri integrale de la oricare dintre acestea pana cand este despagubita integral.
Intreprinderea care beneficiaza de imunitate la amenda ramane raspunzatoare, in solidar, fata de:
- cumparatorii sau furnizorii sai directi si indirecti; si
- de alte parti prejudiciate numai in cazul in care nu se poate obtine despagubirea integrala de la celelalte intreprinderi care au fost implicate in aceeasi incalcare a legislatiei in materie de concurenta.
Este instituit totodata si un drept de regres in beneficiul intreprinderii implicate intr-o practica anticoncurentiala, aceasta avand posibilitatea de a se indrepta impotriva oricarei alte intreprinderi implicate in respectiva incalcare pentru recuperarea contributiei platite pe seama acestora.
Ordonanta reglementeaza in ceea ce priveste IMM-urile un regim special. Astfel, in cazul in care autorul incalcarii este un IMM, acesta este responsabil:
- numai fata de cumparatorii sai directi si indirecti in cazul in care cota sa de piata de pe piata relevanta a fost mai mica de 5% in orice moment de pe durata incalcarii legislatiei in materie de concurenta, iar aplicarea normelor obisnuite de raspundere in solidar ar periclita iremediabil viabilitatea sa economica si ar atrage pierderea totala a valorii activelor sale;
- fata de alte parti prejudiciate, numai in cazul in care nu se poate obtine despagubirea integrala de la celelalte intreprinderi care au fost implicate in aceeasi incalcare a legislatiei in materie de concurenta.
Cu toate acestea, acest regim special nu se aplica in urmatoarele cazuri:
- cand IMM-ul a avut un rol de initiator al practicii anticoncurentiale sau a constrans alte intreprinderi sa participe ori sa ramana parte la incalcarea respectiva; sau
- cand s-a constatat anterior incalcarea de catre IMM a legislatiei in materie de concurenta.
TRANSFERUL SUPRAPRETURILOR SI dreptul la despagubiri integrale
Ordonanta stabileste, in vederea asigurarii eficacitatii dreptului la despagubiri integrale, ca oricine a suferit un prejudiciu poate solicita despagubiri, indiferent daca este un cumparator direct sau indirect al autorului incalcarii.
Despagubirile pentru pierderea efectiva, la orice nivel al lantului de aprovizionare, nu vor depasi prejudiciul sub forma de suprapret cauzat la acel nivel. Instanta are competenta de a estima cota din suprapret care a fost transferata.