In M.Of. nr. 495 din data de 6 iulie 2015 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 363/2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Curtea Constitutionala a admis exceptia privind neconstitutionalitatea prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale care incrimineaza fapta constand in „retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa”.
Criticile de neconstitutionalitate aduse acestor prevederi s-au raportat la dispozitiile art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, care prevad obligatia notarului public de a calcula, incasa si vira impozitul astfel retinut pentru transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal.
In opinia Curtii Constitutionale, obiectul material al infractiunii de retinere si nevarsare, cu intentie, a impozitelor si contributiilor cu retinere la sursa, nu este configurat prin lege[1], intrucat:
- notiunea de „venituri impozabile cu retinere la sursa” nu este definita in legislatia fiscala;
- notiunea de „impozite sau contributii cu retinere la sursa” nu este definita in Legea nr. 241/2005 sau in alte acte normative;
- impozitul pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal este mentionat ca impozit cu retinere la sursa in cadrul unor norme cu valoare infralegala.
In considerarea acestor aspecte, Curtea a conchis ca din modalitatea de definire a infractiunii prevazute la art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu poate fi determinata notiunea de „impozit cu retinere la sursa”, astfel ca destinatarul normei nu poate sa isi ordoneze conduita, in functie de ipoteza normativa a legii. Curtea Constitutionala a constatat, astfel, ca prevederile criticate nu respecta exigentele constitutionale referitoare la calitatea legii, respectiv nu intrunesc conditiile de claritate, precizie, previzibilitate si accesibilitate, fiind contrare dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie, conform carora „in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.
Patru dintre judecatorii din completul de judecatata au formulat opinie separata, considerand ca exceptia de neconstitutionalitate trebuia respinsa ca inadmisibila, intrucat nu avea legatura cu cauza. In motivarea opiniei separate, acestia au aratat ca in cauza dedusa judecatii s-a pretins ca sumele retinute cu titlu de impozite si contributii nu au avut o baza legala previzibila, la momentul cand acestea au fost retinute, pentru ca mai apoi sa se sustina ca „retinerea la sursa” nu este clar definita prin prevederile legislatiei fiscale, norma devenind neclara la momentul la care sumele trebuiau varsate la buget.
[1] Impozitul pe veniturile din transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal si impozitul pe alte venituri ale persoanelor fizice este mentionat ca impozit cu retinere la sursa printr-un act administrativ de aplicare a legii al carui obiect de reglementare vizeaza un domeniu distinct, respectiv prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 101/2008 privind aprobarea modelului si continutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor taxelor si contributiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau retinere la sursa.