In dialog cu Revista de Achizitii Publice despre cele mai actuale teme din domeniul achizitiilor publice:
VASS Lawyers s-a remarcat in ultimii ani prin consultanta juridica in sectorul achizitiilor publice. Cum ati caracteriza modul in care functioneaza in prezent sistemul de achizitii publice pentru companiile si institutiile de stat din tara noastra? Ce masuri considerati ca ar trebui luate pentru impulsionarea achizitiilor prin S.E.A.P.?
Sectorul achizitiilor publice s-a dovedit a fi extrem de dinamic in acesti ultimi doi ani, fiind direct afectat de criza economica si de schimbarile legislative frecvente. Criza economica a adus in prim plan problema slabei absorbtii a fondurilor europene prin achizitii publice si, de aceea, a impus luarea unor masuri pentru cresterea gradului de transparenta si simplificarea acestor proceduri.
Masurile aprobate nu au avut insa intotdeauna rezultatele scontate, procedura de achizitie publica fiind in continuare destul de dificila, numarul licitatiilor anulate din cauza admiterii contestatiilor formulate sau a viciilor de procedura fiind in continuare ridicat. Astfel, majoritatea clientilor nostri considera ca legislatia in vigoare este extrem de stufoasa, greu de aplicat si impredictibila. Autoritatile contractante se confrunta cu aceeasi problema, iar multi specialisti din cadrul departamentelor de achizitii publice fie s-au transferat in alte departamente, fie au plecat in mediul privat, apreciind ca riscurile asumate in organizarea procedurilor este mult prea mare.
Cu toate acestea, anul 2011 a adus un suflu nou prin masurile recente luate de Guvernul Romaniei si de A.N.R.M.A.P. – Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice. Mai exact, aceasta autoritate a devenit responsabila de verificarea in amanunt a fisei de date a achizitiei din documentatiile de atribuire inainte de publicarea in S.E.A.P., fapt care probabil va reduce semnificativ numarul de contestatii ce vizeaza documentatia de atribuire si, respectiv, a procedurilor de achizitii publice anulate.
De asemenea, s-au facut recent pasi importanti pentru rezolvarea problemei impredictibilitatii in domeniul achizitiilor publice. Vorbim de impredictibilitate intrucat punctele de vedere ale A.N.R.M.A.P. sau ale U.C.V.A.P., jurisprudenta C.N.S.C. sau a instantelor judecatoresti sunt deseori contradictorii, neexistand o abordare unitara din partea tuturor partilor implicate in procesul atribuirii contractelor de achizitie publica. Astfel, A.N.R.M.A.P. a publicat recent doua ordine prin care clarifica, pe de o parte, notiunea contractelor sectoriale si, pe de alta parte, criteriile de calificare si selectie ce pot fi impuse de autoritatile contractante fara ca acestea sa fie considerate restrictive si limitative. Ambele chestiuni au dat pana acum mari batai de cap tuturor.
Un aspect pe care nu trebuie sa-l neglijam cand vorbim de achizitii publice este Sistemul Electronic de Achizitii Publice – S.E.A.P.. Romania beneficiaza de unul dintre cele mai laudate sisteme electronice de achizitii publice. Prin acest sistem se publica anunturile de participare si documentatiile de atribuire, asigurandu-se astfel transparenta si publicitatea procedurilor care depasesc ca valoare pragurile prevazute de O.U.G. nr. 34/2006. Mai mult, prin S.E.A.P. trebuie sa se organizeze licitatii electronice de minim 40% din valoarea totala a achizitiilor din decursul unui an.
Ponderea achizitiilor publice electronice in totalul procedurilor de atribuire organizate de autoritatile contractante din Romania a crescut progresiv in ultimii ani, de la 2,2% in 2008, la 13,1% in 2009 si la 15% in 2010. S-au facut asadar progrese importante in ultimii 3 ani, dar mai exista inca reticente in utilizarea S.E.A.P. Acestea pot fi depasite insa prin masuri relativ simple.
In primul rand, cred ca ar trebui sa se puna accent, pe langa masurile cu caracter punitiv, si pe cele de incurajare a folosirii sistemului, atat prin asigurarea infrastructurii IT necesare la nivelul tuturor autoritatilor contractante, cat si prin programe de instruire organizate la nivel local si regional. Doar asa vor ajunge sa foloseasca acest sistem si autoritatile contractante din localitatile mici, multe dintre ele aflate in zone izolate si fara acces la internet. In plus, avand in vedere ca A.N.R.M.A.P. verifica acum documentatiile de atribuire anterior publicarii in S.E.A.P., aceasta ar putea transmite autoritatilor contractante o alerta pentru fiecare procedura care poate fi organizata sau finalizata si prin licitatie electronica. Alerta ar trebui sa contina atat sugestia de organizare a unei licitatii electronice, cat si instructiuni cu privire la modul de derulare a acesteia.
Presedintele Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu, a declarat recent ca este nevoie de o majorare progresiva a plafonului licitatiilor online, pornind de la cele 40 de procente din prezent. Cum este situatia in alte state din Uniunea Europeana in acest domeniu (un procent mediu de licitatii realizate prin sistem online)?
Intr-adevar, Consiliul Concurentei a publicat recent un raport extrem de interesant cu privire la achizitiile publice din Romania. Studiul demonstreaza fara echivoc faptul ca de cate ori autoritatile au organizat licitatii electronice pentru atribuirea contractelor de achizitii publice, preturile obtinute au fost mult mai mici. De aici, si concluzia raportului: trebuie sa crestem numarul de licitatii electronice si sa majoram pragul de 40%.
De principiu, sunt intrutotul de acord cu aceasta concluzie, deoarece achizitiile publice electronice inseamna proceduri de atribuire mai transparente, mai rapide si cu costuri mai mici pentru autoritatile contractante. Cred insa ca o eventuala decizie in acest sens ar trebui luata doar ulterior evaluarii gradului de atingere a pragului de 40% in 2011.
Extinderea licitatiilor online a devenit, in mod cert, si unul dintre obiectivele esentiale in materie de achizitii publice la nivelul Uniunii Europene. Comisia Europeana estimeaza ca mai putin de 5% din achizitiile publice sunt organizate astazi online, procentul variind insa foarte mult de la un stat membru la altul. Astfel, tari precum Lituania, Cipru sau Portugalia sunt fruntase, cu procente de 60-90%. Mai mult, in Portugalia a devenit obligatorie derularea online a tuturor procedurilor de atribuire.
In ultimii ani ati contribuit la crearea unei comunitati virtuale a oamenilor de afaceri si a specialistilor in achizitii publice. Cand credeti ca se va atinge acea masa critica necesara pentru o larga constientizare a importantei desfasurarii corecte a achizitiilor publice?
Consider ca participantii la procedurile de achizitii publice au constientizat deja importanta desfasurarii corecte a acestui proces. Implementarea procedurilor poate deveni insa dificila din cauza unor factori precum lipsa de experienta, instabilitatea legislativa sau implementarea neunitara a legislatiei. Prin comunitatea virtuala pe care am construit-o vrem sa punem la dispozitia celor interesati tocmai instrumentele necesare aplicarii corecte a legislatiei in vigoare. Furnizam practic informatii de ultima ora din domeniul achizitiilor publice, articole de specialitate, opinii cu privire la anumite modificari legislative si mai ales oferim posibilitatea de interactiune intre membrii comunitatii.
Cat de eficiente sunt Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiilor Publice si Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor? Cum decurge relatia clientilor societatii dumneavoastra cu aceste institutii?
Eficienta C.N.S.C. poate fi dovedita in primul rand prin rapiditatea cu care acesta reuseste sa solutioneze contestatiile. In domeniul achizitiilor publice, timpul este un element foarte important deoarece depunerea unei contestatii are ca efect de multe ori suspendarea procedurii de achizitie pe intreaga perioada a solutionarii acesteia. In plus, termenele stranse stabilite prin lege pentru contestare sau solutionare, sunt provocari cu care se confrunta toti participantii la procedura, inclusiv C.N.S.C..
In ceea ce priveste A.N.R.M.A.P, noua atributie de verificare a documentatiei de atribuire inainte de publicarea in S.E.A.P. ar trebui sa conduca la eficientizarea procedurilor de achizitii publice prin prevenirea unor neregularitati care pot fi contestate ulterior. Cu toate ca aceasta verificare prelungeste durata de derulare a procedurilor de achizitii publice cu cel putin 14 zile, ea poate reduce in mod semnificativ numarul procedurilor anulate.
Pot spune ca interactiunea noastra cu aceste doua institutii a fost intotdeauna caracterizata de profesionalismul ambelor parti. De fapt, anul acesta am obtinut pentru clientii nostri admiterea mai multor contestatii si, daca a fost cazul, admiterea unor plangeri depuse la Curtile de Apel.
Guvernul actual a adoptat o legislatie noua pentru incurajarea PPP-urilor (Parteneriat Public – Privat), care a starnit insa o serie de nemultumiri si controverse. Care sunt in opinia dumneavoastra principalele puncte tari ale acestui act normativ?
Actul normativ care instituie parteneriatul public-privat in Romania a rezultat in urma necesitatii tot mai intense a unei astfel de formule contractuale. Daca PPP-ul contractual (e.g. contractul de concesiune) a fost reglementat prin O.U.G. nr. 34/2006, PPP-ul institutional, care presupune participarea impreuna a partenerului public si a celui privat intr-o entitate cu capital mixt (e.g. societate comerciala), a fost aproape cu desavarsire neglijat de legiuitorul roman in ultimii cinci ani. Aceasta in contextul in care, la nivel european, aproximativ 40% din PPP-uri iau forma PPP-urilor institutionale, iar parteneriatele public-private au devenit in contextul crizei economice o varianta din ce in ce mai interesanta de finantare a proiectelor publice.
Dincolo de posibilele polemici cu privire la continutul Legii PPP si la unele aspecte de finete ce vor fi cu siguranta slefuite de practica sau ca urmare a acesteia, pe langa scopul acestei legi, salutar in sine, exista cateva elemente care creeaza premisele unei bune aplicari a PPP-ului. Unul dintre acestea vizeaza similitudinea cu procedura reglementata de O.U.G. nr. 34/2006.
Multe dintre etapele si regulile organizarii unei proceduri pentru atribuirea unui contract de achizitie publica se regasesc si in procedura pentru atribuirea unui contract de parteneriat public-privat, acest aspect putand inlatura eventuala reticenta a autoritatilor de a recurge la PPP sau, cu alte cuvinte, proverbiala teama de necunoscut. Astfel, autoritatile nu vor porni de la zero atunci cand vor atribui un contract de PPP, departamentul lor de achizitii publice avand deja o idee despre ceea ce presupune o astfel de procedura. De acelasi avantaj se bucura si operatorii economici.
In plus, pentru atribuirea contractelor de PPP se aplica exclusiv criteriul „oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic”, ceea ce poate contribui semnificativ la inlaturarea unor nemultumiri legate de calitatea indoielnica a serviciilor si lucrarilor achizitionate la preturile cele mai scazute.
Revista de Achizitii Publice a ajuns la editia cu numarul 50. Ce mesaj le adresati managerilor companiilor private sau a celor de stat si sefilor institutiilor de stat, in privinta realizarii de PPP-uri eficiente?
Parteneriatul public-privat reprezinta in mod cert o excelenta oportunitate de afaceri pentru companiile multinationale sau chiar nationale, dar si una dintre cele mai viabile alternative de finantare pentru autoritatile contractante.
Nu recomand insa demararea unor asemenea proiecte fara o atenta pregatire a procedurii de atribuire si a contractului de parteneriat public-privat, intrucat procesul de initiere a unui proiect PPP este complex si de lunga durata. De exemplu, in Marea Britanie, unul dintre statele cu expertiza vasta in acest domeniu, pregatirea unui contract PPP important dureaza aproximativ un an, astfel incat prin implementarea proiectului sa se atinga scopul final: value for money.
Pe de alta parte insa, avantajele parteneriatelor public-private sunt multiple: reducerea costurilor si a riscurilor pentru autoritatile contractante, utilizarea know-how-ului si a managementului privat in cadrul proiectelor publice sau eficienta crescuta in implementarea acestora. Mai mult, astfel cum s-a subliniat in nenumarate randuri, Romania are nevoie de formula PPP pentru a spera in absorbtia integrala a fondurilor pe care Uniunea Europeana le aloca Romaniei.
Iulia Vass este Managing Partner fondator al casei de avocatura VASS Lawyers, fiind recunoscuta ca unul dintre avocatii de top din Romania in domeniul achizitiilor publice si parteneriatelor public-private. Ea a coordonat cu succes proiecte complexe de achizitii publice si PPP in sectoarele utilitati, infrastructura, mass-media, constructii, IT sau mediu, asistand numeroase companii in sinuosul proces de participare la licitatii sau de infiintare de PPP-uri.